Sunt acele zile pe care le știi bine.
Sunt zilele în care alarma sună la aceeași oră, 7 zile din șapte, și nu te deranjează. O închizi și îți permiți să mai închizi un ochi, să mai respiri încet și ritmat, să mai stai de veghe între beznă și senin. Încă 5 minute.
Sunt zilele în care micul-dejun se pregătește cu grijă, pierdut în detalii și arome. Când nu știi cum să-l faci mai sănătos și mai senin.
Sunt zilele în care cafeaua are timp să se răcească și ciocolata la desert să se topească.
Sunt zilele în care mail-urile se verifică unul câte unul. La fel și newsletter-ul. E timp pentru ”like” la toate pozele de peste noapte.
Sunt zilele în care prânzul e magie în bucătărie, explozie de mirodenii, avalanșă de culori, arhitectură, chimie, psihoterapie.
Sunt zilele în care se beau cele 8 pahare de apă (plată).
Sunt zilele în care telefonul nu sună.
Sunt zilele în care visele sunt vise și așa o să rămână.
Sunt zilele în care paginile curg, și curg și curg și curg…
Sunt zilele în care servești ceai și filme clasice la cină.
Sunt zilele în care buzele nu se despart. Nici ochii nu zâmbesc.
Sunt zilele în care muzica de pe YouTube parcă se termină.
Sunt zilele în care te gândești la ei și ele de parcă au încetat să mai existe de acum un secol.
Sunt zilele în care te gândești la cum ai fost tu și cum va fi el.
Sunt zilele în care iei cele mai importante decizii din viața ta. Apoi apeși din nou Enter și uiți totul.
Sunt zilele ca nopțile și serile ca diminețile.
Sunt zilele în care hainele de casă devin una cu pielea ta, iar hainele noi plâng însingurate după parfumul tău.
Sunt zilele în care se tocește o singură pereche de ghete.
Sunt zilele în care organicul prinde mucegai, inorganicul expiră.
Sunt zilele în care doar respiri.
Sunt zilele de care vrei să uiți.
De care îți era teamă.
De care vrei să fugi.
De care vrei să scapi.
Sunt zilele tale. Unde le-ai pierdut?