Mami, dă-mi bani!

Am fost martoră azi la o scenă pe cât de amuzantă (pentru majoritatea), pe atât de îngrijorătoare (pentru cei care gândesc în perspectivă). Veneam de la magazin și mă îndreptam spre casă. Pe drum trec pe lângă așa-zișii vecini de cartier care erau, ca de obicei, în plină partidă de stat-în-fața-blocului-spart-semințe-băut-bere-bârfit-holbat-la-trecători. Până aici, nimic nou. De-odată trece în viteză prin fața mea o fetiță de vreo 5 ani. Se îndrepta, cu mâna întinsă, spre mama ei care era de cealaltă parte a trotuarului – vorbea cu un ”gratargiu” burtos și trăgea cu poftă animalică dintr-un rest de țigară. Pînă aici, nimic nou. Însă m-a pus pe gânduri ce a ieșit din gurița zâmbitoare a fetiței: ”Mamiii, dă-mi bani!” Am trecut repede mai departe, abținându-mă să le zic vreo două ”de dulce” ignoranților care își lasă copiii și viețile la voia întâmplării.

Pe drum (și chiar și acum) făceam comparații și mă gândeam cum ar fi fost dacă eram eu în locul fetiței și mama mea în locul nepăsătoarei. Probabil aș fi primit ca răspuns un NU scurt și categoric, garnisit eventual cu o morală și vreo 3 perechi de palme. Eu am învățat că banii nu se primesc degeaba, cerșind cu zămbete și drăgălășenii. Mie chiar și acum, studentă fiind în alt oraș decât cel natal, mi-e rușine să cer bani mamei chiar și pentru plata utilităților. Știu că sunt mulți alții de vârsta mea care probabil că simt cam același lucru.

În schimb, puștimea din ziua de azi e îndopată crește cu ideea că totul li se cuvine pentru că sunt frumoși, drăgălași sau au mai-știu-eu-ce sclipici pe creier. Asta văd la TV, asta citesc părinții lor în Libertarea sau Click dimineața în metrou, asta fac și cu prietenii și (cel mai trist) asta vor face când vor crește și va trebui să iasă în lume. Băieții or să se apuce de ”afaceri” ca mai apoi să își expună ”averile” și ”bijuteriile” mai ceva decât cum își expun păunii coada la împerechere. Ei vor avea bani, valoare și putere (NOT!). Rămânând la capitolul împerechere, fetele vor copia bineînțeles modelele de la pagina 5 sau de la Capatos/DanDiaconescuDirect din studio: retușate cu bisturiul, rOoOz, blonde mi-am-ars-părul-ca-să-strălucesc, cu decolteul până la buric și în rochițe scurte până la… refuz, și nu în ultimul rând pline de păreri bune despre ele, tupeu și avide după faimă-cu-orice-preț. ”Mami, dă-mi bani!” se va transforma în ”Iubi, dă-mi bani!” sau ”Pisi, fă-mi m…âncare!”. Va conta egoul, starea personală de bine, iluzia că ești important și că planeta nu se poate învârti fără tine. Important e să sclipești ca să primești; cum reușești asta, nu are importanță.

Îmi vine să plâng când mă gândesc la asta. Probabil că voi fi condamnată de unii că am idei învechite, dar mă interesează la fel de puțin cum îi interesează pe ei de viitor, de siguranță și de virtuțile umane. Nu vreau să o dau în filosofie, prefer să mă dau la o parte și să îi las să se autodistrugă. Poate că e singurul mod prin care pot fi opriți. Restul… nu avem de ales decât să așteptăm, să ne vedem de ale noastre, să muncim ca să merităm ce-i mai bun si să sperăm la mai bine.

Advertisements